Am văzut la TV o știre conform căreia orice cetățean român cu
asigurare medicală poate, începând de azi și fără aprobare prealabilă, să
beneficieze de tratamente medicale în orice țară membră UE și Elveția iar apoi să
solicite statului român recuperarea cheltuielilor medicale efectuate în
străinătate.
Nu înțeleg de ce este această știre o noutate? Sincer, chiar nu înțeleg.
Ok. Azi a intrat în vigoare Directiva 24/2011 privind asigurarea asistenței
medicale în statele membre ale Uniunii Europene. Dar care este noutatea? De ce
sunt atât de surprinsă de această directivă? Pentru că eu personal am
beneficiat de tratament medical în străinătate în martie 2009 pentru o problemă
medicală care nu era considerată o urgență și nici nu figura pe lista
problemelor medicale care nu puteau fi rezolvate într-un spital din România (mă
refer la faimosul formular E112).
Pur și simplu am fost diagnosticată cu o boală care putea fi
tratată doar prin intervenție chirurgicală și am ales să mă internez și să fiu
operată într-o clinică din Ungaria. La externare am plătit contravaloarea
facturii emise de parcă am făcut check-out la hotel și am plecat fain-frumos
acasă. În țară, am tradus documentele primite în limba română și m-am dus ca
tot omul cu dosarul în brațe la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș
(pentru că în acest județ locuiesc), pentru a solicita recuperarea
cheltuielilor efectuate conform Ordinului 122 din 2007 pentru aprobarea
normelor metodologice privind rambursarea și recuperarea cheltuielilor
reprezentând asistența medicală acordată în baza documentelor internaționale.
La depunerea dosarului am primit un număr de ordine și am fost mai mult decât
fericită să aflu că în luna aprilie a anului 2009, CJAS Timiș efectua plăți
pentru dosarele depuse în urmă cu 3 luni, adică pentru perioada decembrie 2008 –
ianuarie 2009. Îmi și imaginam că în termen de 3, maxim 6 luni (că așa sunt eu
mai generoasă de felul meu și am zis hai sa fie 6 luni în loc de 3) voi fi o
persoană fericită cu un cont în bancă mai bogat cu echivalentul sumei de 1.000
eur (sumă cheltuită cu spitalizarea). Vă dați seama că socoteala din târg nu se
potrivește cu cea de acasă, astfel că am recuperat cheltuielile, dar nu după 3
luni sau 6 luni cum speram ci după nici mai mult nici mai puțin de 18 luni. Da,
exact, suma recuperată a fost creditată în contul meu abia în luna septembrie
2010, dar chiar și așa, am zis bodaproste și mi-am văzut de treaba mea.
Asta este povestea mea, repet din 2009, iar ce am auzit azi la știri părea
identic cu ceea ce știam eu deja că se întâmplă încă din 2007. Și atunci întreb
din nou. Care este noutatea? Poate perioada de recuperare a cheltuielilor de la
Casele de Sănătate Județene. Dacă în 2008 CJAS erau cu 3 luni în urmă la
efectuarea plăților, în 2009 erau cu 18 luni în urmă, făcând un calcul simplu,
am ajunge în 2013 la o întârziere de 23.328 luni (adică exact 1944 ani). Aaa,
da, acum înțeleg unde e diferența, dacă alegem să ne tratăm acum în
străinătate, vom recupera cheltuielile de la statul român peste 2 milenii. Buni
și atunci. Ce nu s-ar bucura stră-stră-stră-...stră-nepoții noștri de ceva
bănuți? Aveți grijă doar să lăsați documentele în ordine și arborele genealogic
la zi.
Cam atât pentru azi, că m-am amuzat suficient pentru o seară, deși nu este
deloc amuzant. Noapte bună tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu