vineri, 11 octombrie 2013

Din seria: Învățământul astăzi

Îmi cer scuze cititorilor mei care probabil s-au săturat să tot citească despre lamentările mele privind școala și învățământul din ziua de azi, dar trebuie să mă înțelegeți și pe mine. În prezent, școala este singura mea preocupare majoră și mă interesează enorm evoluția copilului meu, așa că nu ar trebui să fie o surpriză faptul că scriu despre ceea ce mi se întâmplă în această perioadă.

Începusem de ieri să vă spun că am impresia că clasa a cincea este cu câteva clase, la propriu vorbind, peste clasa a patra. S-a terminat cu drăgălășeniile, cu protecția uneori involuntară oferită de doamna învățătoare, cu scuze de genul „azi ești iertat pentru că ești un copil bun, dar altădată să nu se mai repete”. În clasa a cincea, o figură nevinovată sau niște lacrimi nu mai țin loc de teme nefăcute sau lecții neînvățate. Dar astea nu sunt noi, prin aceleași experiențe am trecut și noi la rândul nostru.

Ce este nou, sunt alte lucruri pe care când le aflu mă minunez de parcă am văzut icoana făcătoare de minuni în plin act de creație. Chestii de genul celor aflate ieri la ședința cu părinții. Adică nota 4 nu se mai ia dacă nu înveți lecția, pentru asta e nota 3 sau 2, iar 4 poți lua, de exemplu, dacă nu ai vocabularul la tine. Sau, doamna de română și-a arătat disponibilitatea de a face o oră suplimentară de română pe săptămână... Foarte frumos dar pentru ce, nu prea înțeleg, au cinci ore de română pe săptămână, dacă vor să lucreze, de ce nu o fac în timpul orei? Cu ce i-ar mai putea ajuta să lucreze o oră în plus? Sau alta, manualul de limba română nu urmează programa de învățământ, ci caietul special cumpărat obligatoriu de părinți (?!?! voiam să mai adaug ceva, dar mai bine mă abțin). Și din dorința de a ușura munca elevilor, pentru a nu fi nevoiți să scrie prea mult, am mai cumpărat și al doilea caiet special pentru română. Și apoi vine doamna profesor care spune că elevii din ziua de azi nu știu să scrie (?! la îndemnul dumneaei am luat caietele speciale...) și că nu știu să extragă un rezumat dintr-un text. Aici are dreptate, copiii noștri știu să citească dar habar nu au să povestească. Dar cum să știe să povestească dacă toate testele lor din clasele I-IV au fost tip grilă? De unde să își dezvolte copiii aptitudinile de povestitor dacă nu li s-a cerut până acum? Și din nou este vina părinților care nu se ocupă de proprii lor copii. Și atunci aș întreba-o pe doamna profesor, indiferent de materia predată, dacă dumneata la ora 19, când te aflai încă la ședință erai obosită și încă nu ajunseseși acasă, restul părinților de unde credeți că vin? De la o plimbare în parc?

Acestea sunt momentele în care mă bucur că nu am un servici (deocamdată, sper!) pentru că sincer nu știu cum aș fi procedat dacă lucrurile stăteau altfel. Și, după cum mă știți, eu nu prea cred în destin, în chestii de genul ce e scris în frunte e pus, dar în astfel de momente încep să cred că sunt lucruri pe lumea asta care se întâmplă cu un rost. Și acesta este unul dintre ele. Probabil că eu am rămas fără servici tocmai pentru a putea fi alături de fiul meu. Și închei în același ton ca ieri, nu e ușor să fii școlar în ziua de azi, dar nici părinte de școlar nu e deloc ușor.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu