miercuri, 9 octombrie 2013

Cuvintele magice

Există câteva cuvinte magice, cuvinte care fac minuni atunci când sunt folosite. Sunt cuvinte pe care fiecare om le cunoaște, dar nu toată lumea le folosește. Fiecare părinte încearcă să își învețe copiii să le înțeleagă și să le folosească imediat ce aceștia silabisesc primele cuvinte. Dar nu e atât de ușor precum pare. Mă refer la cuvintele magice „te rog” și „mulțumesc”.

Rareori mai aud adulți pronunțând aceste cuvinte. Majoritatea încep cu vreau, dă-mi sau îmi trebuie. Te rog și mulțumesc sunt pe cale de dispariție, din păcate. Suntem în secolul vitezei, astfel că și formulele de adresare se scurtează ... tot din economie de timp.

Acum a venit rândul meu să îmi învăț junioara să folosească aceste cuvinte. Nu e ușor deloc. Preferatele ei atunci când are nevoie de ceva sunt comenzile scurte, de câteva litere, mai mult strigate decât vorbite, cam ca la armată. Ceva de genul „cip” (adică desene animate) sau „apă” sau „papi”. Iar dacă o rog să spună mai întâi te rog, reacția ei seamănă perfect cu reacția Clopoțicăi atunci când este nemulțumită. Automat piciorul ei drept se ridică în sus și pocnește cu putere în pământ, își încrucișează brațele pe piept și întorcându-se cu spatele spune cu năduf „hm” ca semn clar de nemulțumire.

Da, domnișoara mea are personalitate și se așteaptă ca dorințele să îi fie îndeplinite cu o bătaie puternică din picior. Dar nu prea are noroc. Știe să spună „te rog”, ei îi iese un fel de „tog” dar ce contează cum spune? Important e să învețe să îl folosească. Cu mulțumesc a fost mai simplu, deși și în acest caz atât mulțumesc cât și cu plăcere la ea se pronunță la fel. De unde atâta înverșunare? De ce le este atât de greu copiilor să spună te rog? De fapt, de ce le este și adulților greu să spună te rog? Nu e greu de pronunțat, dar contează atât de mult. Sunt un simplu semn de respect față de ceilalți.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu