sâmbătă, 7 septembrie 2013

Îmi place să îi privesc dormind

Este ora unu. Soțul meu este la servici. Lucrează în schimbul de noapte. Iar copiii și-au dorit să doarmă cu mine. E liniște în casă. Uitându-mă la ceas mi-am dat seama ca puișorii mei au adormit de mai bine de două ore. Eu, însă, nu pot să dorm deși simt puțină oboseală.

Îmi privesc copiii dormind. Sunt atât de liniștiți. Cristi doarme ghemuit, cu fețișoara lui albă îndreptată înspre mine, înfofolit cu totul ca de obicei în păturica lui. Îi pot vedea clar trăsăturile feței datorită luminii de pe stradă care răzbate prin fantele jaluzelelor din fereastră. Este frumos, aș spune precum o fetiță, însă nu aș vrea să îl supăr. Nu îi place să fie comparat cu fete. Când va fi mare, vrea să devină soldat.

Laura a ridicat puțin capul de pe pernă și m-a privit. Nu cred că m-a văzut, dormea. Apoi a pus capul înapoi și a spus: ”tati”, ”C”. Așa îi spune ea fratelui ei, ”C”, nu poate mai mult, însă pe Cristi nu îl deranjează. Ba din contră, îi place mult. Am mângâiat-o încet pe frunte și s-a liniștit imediat. Probabil visa ceva.

Împreună amândoi ocupă trei sferturi din patul dublu din dormitor. Mie abia mi-a mai rămas atât cât să nu zic că stau pe un scaun. Dar nu mă plâng. Îmi place să dorm cu ei în același pat. Stau și îi privesc dormind și nu mă pot sătura. Au un somn liniștit, calm, relaxat, fără griji. Așa și trebuie să fie. Îmi fac eu destule griji și pentru ei. Noapte bună puii mei! Somn ușor și vise plăcute! Noapte bună și vouă, tuturor! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu