Visez cu ochii larg deschiși

Azi sunt visătoare. După ce toată săptămâna m-au încercat tot felul de stări variate, după ce am trecut de la o extremă la alta, după ce am fost și veselă și tristă, și realistă și melancolică, și înțelegătoare și activistă, acum a venit momentul să fiu visătoare. Azi e ultima zi din vacanța de vară și probabil și asta contribuie la starea în care mă aflu, însă vă spun sincer că îmi place ... mai mult decât alte experiențe trăite în ultima săptămână.

Azi simt că orice este posibil. Azi simt că dacă doresc pot zbura printre stele, dacă doresc pot atinge luna, dacă doresc pot aluneca pe razele soarelui. Am simțit asta încă de dimineață de când mi-am pregătit cafeaua. Aroma ei mi-a deschis poarta imaginației și gândurile au început să plutească. Am dat apoi cu ochii de un buchet de trandafiri care se bucura de primele raze ale soarelui care nu a mai ieșit dintre nori de câteva zile și am simțit din nou acel impuls interior. Ele m-au ajutat să transcend în această lume minunată a visării. Nu dorm însă visez. Visez cu ochii larg deschiși. Simțurile îmi sunt treze, văd florile minunate portocalii, simt și miros aroma cafelei, aud copiii jucându-se. Ziua de azi are ceva ce mă face să mă simt bine.

Dacă trec prin filtrul gândirii, bineînțeles că starea mea de azi îmi pare exagerată, însă eu asta simt. Uneori poate nu strică să las deoparte rațiunea și să mă las puțin purtată de simțire. De mâine începe un an nou de școală cu program strict, cu teme, cu ședințe cu părinții și sigur nu îmi voi mai permite luxul de a visa cu ochii larg deschiși. Cel puțin până la următoarea vacanță ... adică de Crăciun.

Până atunci, dragii mei, vă doresc și vouă o zi plină de visare.