Este ora unu. Soțul meu este la
servici. Lucrează în schimbul de noapte. Iar copiii și-au dorit să doarmă cu
mine. E liniște în casă. Uitându-mă la ceas mi-am dat seama ca puișorii mei au
adormit de mai bine de două ore. Eu, însă, nu pot să dorm deși simt puțină
oboseală.
Îmi privesc copiii dormind. Sunt
atât de liniștiți. Cristi doarme ghemuit, cu fețișoara lui albă îndreptată
înspre mine, înfofolit cu totul ca de obicei în păturica lui. Îi pot vedea clar
trăsăturile feței datorită luminii de pe stradă care răzbate prin fantele
jaluzelelor din fereastră. Este frumos, aș spune precum o fetiță, însă nu aș
vrea să îl supăr. Nu îi place să fie comparat cu fete. Când va fi mare, vrea să
devină soldat.
Laura a ridicat puțin capul de pe
pernă și m-a privit. Nu cred că m-a văzut, dormea. Apoi a pus capul înapoi și a
spus: ”tati”, ”C”. Așa îi spune ea fratelui ei, ”C”, nu poate mai mult, însă pe
Cristi nu îl deranjează. Ba din contră, îi place mult. Am mângâiat-o încet pe
frunte și s-a liniștit imediat. Probabil visa ceva.
Împreună amândoi ocupă trei
sferturi din patul dublu din dormitor. Mie abia mi-a mai rămas atât cât să nu
zic că stau pe un scaun. Dar nu mă plâng. Îmi place să dorm cu ei în același
pat. Stau și îi privesc dormind și nu mă pot sătura. Au un somn liniștit, calm,
relaxat, fără griji. Așa și trebuie să fie. Îmi fac eu destule griji și pentru
ei. Noapte bună puii mei! Somn ușor și vise plăcute! Noapte bună și vouă,
tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu