A trecut vara, a trecut vacanța, a trecut și prima zi de școală. A doua zi
de școală a adus cu ea și mult iubitele teme de casă. Și ce poate fi mai frumos
atunci când vorbim despre teme de casă, decât o compunere, mai ales atunci când
talent nu prea este.
Da, prima oră de română a adus cu ea și o primă provocare. O compunere cu
titlul „Orizontul vederii tale”. Am auzit titlul și încercam deja să îmi
imaginez oare ce voia doamna să spună, oare ce ar dori să citească doamna la o
compunere cu un așa titlu. Un titlu mai general, mai neclar, mai ambiguu de
atât nu cred că putea alege. Deja mă gândeam cu groază că nu prea știu cu ce să
încep, cum să îmi ajut copilul să compună un eseu care să nu fie mult peste
nivelul său de creație și înțelegere. I-am povestit și soțului despre tema de
casă primită și nu m-am mirat deloc atunci când a zis că este „F” (l-am închis
la Fazan, pentru cunoscători).
Însă cea mai mare surpriză nu a fost tema în sine ci compunerea pe care
fiul meu a avut inspirația să o scrie în timp ce eu eram încă destul de
încurcată de titlu. Vă las să citiți compunerea, repet scrisă exclusiv de fiul
meu, care vă asigur că până acum compunea propoziții simple (subiect plus
predicat). Lectură plăcută și aștept comentariile voastre.
***
Orizontul vederii mele
Pentru unii oameni,
primăvara este frumoasă de la ciripitul păsărelelor mici și drăguțe. Florile
cresc, se fac frumoase, cu un parfum deosebit. Copacii cresc, înmuguresc, așa
se întâmplă și cu pomii, fac flori și fructe care se vor coace.
În fiecare dimineață, păsărelele
se trezesc și ciripesc anunțând o nouă zi. După vacanța de Paște elevii se
reîntorc la școală. Doamna dirigintă îi roagă pe copii să povestească ce au
făcut fiecare în vacanță.
Multor oameni le-ar
plăcea să fie primăvară în fiecare lună.
***
Nu este perfectă, însă este foarte frumoasă. Eu am fost impresionată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu