Când, ce și cum să scriem

Azi am puțin timp liber până se întoarce fiul meu de la școală, soțul meu doarme, soacra mea pregătește prânzul iar fiica mea se distrează încercând să rezolve un puzzle așa că mi-am permis luxul de a „naviga prin blogosferă” așa cum am aflat că se numește acțiunea de a citi alte bloguri. Vă dați seama că trebuie să îmi însușesc limbajul de blogger acum că sunt și eu unul.

Și cum spuneam, navigând liniștită și relaxată prin marea (mai bine zis oceanul) la fel de liniștit și relaxat al blogurilor am dat peste câteva articole care m-au făcut să casc ochii cât ridichea uriașă din poveste. Am dat peste mai multe postări despre când, ce și cum să scrii atunci când nu mai ai subiecte interesante, atunci când nu ai destul timp pentru scris sau pur și simplu când nu mai ai inspirație. Recunosc că subiectul mă interesează și pe mine în mod direct. Și eu scriu zilnic de aproape 3 luni și dacă la început am crezut că subiectele nu se vor termina niciodată, am descoperit că de fapt, în practică, lucrurile se petrec după alte reguli. Dar să revin la subiect. Citind sfaturile pe care experții le dau ca fiind cele mai bune metode pentru a crește numărul de vizitatori, pentru a crește traficul pe blog aceasta fiind unitatea de măsură a succesului unui blog am dat peste următoarele.

Era cineva care spunea: „scrie atunci când ai ceva de scris, nu neapărat zilnic”. De acord cu el, decât să scrii ceva doar de dragul de a scrie, mai bine nu scrii deloc. Dar ce e de făcut când următorul blog mă sfătuiește „să scriu des, mai bun, mai prost, dar să fie acolo...”. Hmm, asta mă pune pe gânduri.

Altul spunea: „urmărește piața. Scrie despre ce vor cititorii să citească, nu despre ce vrei tu.” Hei, dar cum rămâne cu blogul meu? Eu postez, eu decid..sau nu așa merge treaba? Oare chiar așa? Oare acesta este prețul succesului unui blog? Să scriu despre ce vor alții să citească? Fără supărare pentru cititorii mei, nu vreau să vă jignesc în vreun fel, dar nu sunt nici pe departe Nostradamus ca să ghicesc sau să prevăd despre ce ați dori voi să citiți. Și apoi, blogul meu a fost creat cu alt scop. Scriu „pentru mine, despre mine, cu mine”, acesta este chiar numele blogului meu, nicidecum „pentru tine, despre tine, cu tine”.

În final, toate acestea sunt doar sfaturi și din fericire nu trebuiesc urmate. Sunt sfaturi mai mult sau mai puțin avizate de la persoane cu mai multă sau mai puțină experiență. Ce înțeleg eu din tot ce am citit azi? Că nu trebuie să ne bazăm exclusiv pe ceea ce citim, auzim sau vedem în jurul nostru. Multe din sfaturile primite nu ni se potrivesc, unele nu au nici un temei, iar altele, din păcate, sunt chiar rău intenționate. Așa că sfatul meu, pe care nu trebuie să îl urmați însă m-aș bucura dacă l-ați citi, este să nu cădeți în capcana de a lua drept literă de lege orice informație găsiți pe internet. Dacă este acolo, nu înseamnă că este neapărat adevărată sau corectă, ci doar că cineva a postat-o acolo. Din păcate, oricine poate posta absolut orice pe internet. Așa că mare grijă în gestionarea informațiilor găsite acolo.

Cât despre blogul meu, voi scrie așa cum am făcut-o și până acum. Voi scrie atunci când voi avea ceva de scris și sper ca și ție să îți placă. Voi aborda subiecte care mă interesează, subiecte care sper că te vor interesa și pe tine. Voi scrie subiecte în stilul propriu care sper să te readucă pe pagina mea cu regularitate. Și nu în ultimul rând, voi scrie „pentru mine, despre mine, cu mine” și sper ca ceea ce scriu să rezoneze cu ceea ce simți tu și astfel să devină un blog „pentru tine, despre tine, cu tine”.