Tuns în somn

Am tot povestit despre cât de îndemânatică sunt. Știu să fac multe treburi prin casă și multe dintre ele le fac cu plăcere. Știu să schimb un bec ars, știu să bat un cui, știu să folosesc șurubelnița dar și cuțitul. Ce nu v-am povestit până acum este că știu să folosesc și foarfeca. Pentru ce? Simplu, pentru tuns. Am tuns aproape toți membrii familiei mele, în ordine cronologică pe mama, pe fratele meu, pe soțul meu, o mătușă, soacra, fiul meu și dacă mă gândesc bine cred că și vreo pe două prietene, dar asta cu mai mult timp în urmă. Nu știu dacă fiecăruia i-a și plăcut opera ieșită din mâinile mele, însă unii dintre dintre ”clienți” au apelat de mai multe ori la serviciile mele.

Acum a venit rândul fiicei mele să o tund. Însă pentru ea a trebuit să inventez o metodă nouă de tuns. Tunsul în somn. Cum vine asta? Ei bine, pentru că nu mă lasă nicicum să mă apropii de ea cu foarfeca în mână și urlă ca din gură de șarpe că nu vrea să îi tai cosițele bălaie, trebuie să o fac atunci când nu simte, nu vede, nu știe ce i se întâmplă. Și ce moment este mai bun decât acela când junioara doarme. Să nu vă imaginați cumva că tunsul în timpul somnului este mai ușor decât orice alt tuns. Nicidecum. Pentru că junioara se gâdilă în permanență, există riscul de a o trezi în orice moment, iar provocarea cea mai mare este tunsul uniform. Să vă explic puțin. Atunci când o tund încep dintr-o parte, tund cât pot, pentru că rapid își schimbă poziția în somn și întoarce capul pe partea cealaltă. Astfel, ajung să nu mai am nici un control asupra lungimii părului și lucrez precum cei care forau Canalul Mânecii. Este nevoie de precizie milimetrică pentru ca rezultatul să nu fie ... înțelegeți și voi ... asimetric. La toate acestea se adaugă bineînțeles și alte provocări precum lumina slabă, poziția mea în timpul actului de creație, părul care cade în timpul tunsului. Cu acesta din urmă este foarte greu, pentru că nu vreau să trezesc junioara în melodiosul sunet al aspiratorului pornit undeva pe la miezul nopții.

Dar cu toate acestea, îmi fac datoria cu succes. De fiecare dată. Nu foarte des, recunosc, ci doar atunci când biata fată nu mai vede din cauza bretonului mult prea lung. Azi am avut o astfel de zi. Am reușit să o tund pe trei sferturi pentru că s-a trezit când ajunsesem la punctul de unire al celor două jumătăți tunse individual, dar privind pe ansamblu arată foarte bine. Sunt mulțumită. Încă o acțiune încheiată cu succes.