Stop lamentărilor!

Azi dimineață am văzut un poster pe Facebook în care scria: ”Să vorbim despre problemele noastre este marea noastră problemă. Opriți acest obicei. Vorbiți despre bucuriile voastre.” (Rita Schiano, scriitor american).

Are dreptate! Suntem dependenți să ne plângem de problemele noastre. Ne plângem de serviciul care ne acaparează întreaga viață, despre cât de nedrepți sunt angajatorii, despre salariile mici, despre ratele prea mari, de nedreptatea sistemului social și a guvernanților, despre cât de grea este viața noastră, despre cât de scumpă este benzina, despre cât de aglomerate sunt șoselele, despre orele de așteptare în fața birourilor instituțiilor de stat, despre cât de scumpe sunt alimentele și utilitățile, despre câte și mai câte. Motive să ne plângem sunt nenumărate. Ce  nu înțelegem noi este că nu ne ajută cu nimic să ne plângem. Nu ne simțim mai bine după ce ne plângem, nu ne ajută să ne descărcăm sufletele iar problemele sunt tot acolo, nerezolvate. Și cu cât ne plângem mai mult, cu  atât devenim mai nervoși, mai depresivi, cu alte cuvinte ajungem să ne simțim chiar mai rău decât ne-am simțit la început. Motivul pentru care ne plângem? Cred că diferă de la persoană la persoană. Unii consideră că se eliberează de energia negativă, unii consideră că astfel pot atrage atenția asupra lor și poate astfel primesc ajutor din partea celorlalți, alții pur și simplu de dragul de a se plânge. Dacă am învățat ceva de la instituțiile corporatiste (în cei cincisprezece ani de experiență) este că trebuie să avem grijă noi înșine de problemele noastre. Să adunăm toate reclamațiile și problemele la un loc, ca într-un departament specializat și să căutăm soluții pentru rezolvarea lor cât mai rapid. Pentru fiecare problemă există și câte o soluție.

Haideți să nu ne mai plângem în permanență. Haideți să nu ne mai auto-victimizăm. Haideți să începem să trăim. Viața are și momente frumoase. Haideți să povestim despre acestea. De exemplu, azi, am privit-o pe fiica mea râzând în hohote și m-a făcut și pe mine să râd la fel ca ea, sau ieri copiii mei s-au luat la întrecere care dintre ei îmi dau cel mai dulce pupic, sau despre floarea pe care am primit-o în dar de la soțul meu. Sunt atât de multe motive care ne fac să ne simțim bine. De ce am vrea să continuăm să ne lamentăm?