Există viaţă după momentul
zero, chiar dacă la început îţi vine greu să crezi. Secundele, minutele, orele,
zilele trec, chiar dacă mai încet și mai apăsător decât înainte. Dacă ai trecut
şi tu printr-un moment zero, indiferent de natura lui, sunt sigură că îmi dai
dreptate. Iar dacă ai fost suficient de norocos, sau norocoasă, şi nu ai trecut
prin asta, nu trebuie să mă crezi, vei vedea că aşa este atunci când va veni
momentul.
Ce am făcut eu după momentul
zero? Ei bine, multe, chiar foarte multe. Primele zile au fost cele mai grele.
Nu îmi găseam locul, nu știam ce să fac cu atât de mult timp liber. Însă
treptat mi-am găsit ritmul. Prima lună a fost dedicată in exclusivitate
familiei. Ne-am jucat împreună, am gătit împreună, am citit împreună.
Am descoperit astfel că mă
pricep şi la gătit nu numai la copt prăjituri. Am încercat să pregătesc
mâncăruri noi în fiecare zi şi eram extrem de fericită când măcar unul dintre
copii mânca cu poftă. Chiar îmi amintesc că odată am pregătit nişte paste cu
legume, am servit-o pe fiica mea si apoi am întrebat-o dacă îi place. Iar
răspunsul ei a venit mai rapid decât mă aşteptam: Nu!, şi a împins farfuria la
o parte, iar apoi s-a dat jos de pe scaun şi s-a mutat pe acel scaun în faţa căruia
se afla castronul cu paste cu legume şi a început să mănânce cu poftă din el.
După reacţia ei, am tras concluzia că totuși i-au plăcut.
Cât despre brioşele cu
ciocolată, acestea sunt noul desert preferat al fiului meu. De câte ori își
aduce aminte, și asta se întâmplă destul
de des,
îmi spune că brioşele pregătite de mine sunt minunate, că nimeni nu face brioşe
mai bune decât fac eu şi că abia aşteaptă să îi mai fac o porţie pe care o va
mânca el singur, în întregime.
Și asta nu e tot. Nu, nu. Încă aveam mult timp liber pe care nu știam prea
bine cu ce să îl umplu. Așa că, am trecut la nivelul următor în arta culinară.
Un factor extrem de important era si aspectul farfuriei, nu doar gustul.
Bineînţeles că nu m-am putut abţine și am fotografiat fiecare reuşită culinară.
Zeci și sute de fotografii din diverse unghiuri îmi incarcă și acum folderele computerului. Și ce credeți că am facut cu
ele? Nu era să le păstrez doar pentru arhiva personală. Bineînțeles,
ați bănuit corect, le-am postat pe Facebook. Că doar aşa am reuşit să îmi
înnebunesc toţi prietenii, mi se cereau rețetele, toți se mirau de unde îmi vin
ideile, că în final ajunsesem să cred ca voi putea urma o carieră în bucătărie.
Şi
aşa este la modă să fii Chef, urmăream cu sufletul la gură toate emisiunile
culinare, de zici că abia acum s-au inventat sarea şi piperul. Aşa că mă
gândeam că şi eu pot face asta. Dar asta
nu pentru mult timp... Poate altădată, cine știe?!..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu