Mi-a plăcut atât de mult cum sună cuvântul ăsta încât nu m-am putut abține
să nu îl folosesc în titlu. Pappaledig înseamnă concediu de paternitate.
Să nu credeți că vreau să intru în discuții contradictorii pe marginea acestui
subiect. Nicidecum. Vreau doar să vă povestesc ceea ce văd de aproape trei luni.
Oriunde merg, oriunde întorc capul, plin de cărucioare. Cărucioare simple,
cărucioare duble cu bebeluși mai mici sau mai mari, dormind, râzând sau
jucându-se. Vorba românului, zici că s-a spart țeava și a plouat cu bebeluși. Până
aici, nimic deosebit. Ce mi-a atras atenția a fost cine împinge aceste
cărucioare. Am numărat într-o zi numărul de cărucioare care mi-au ieșit în
cale. Peste cincizeci și asta doar într-o oră de mers prin oraș. Iar în mai
mult de jumătate din cazuri, cărucioarele erau împinse de tătici. Aici un tătic
singur împinge un cărucior dublu, puțin mai încolo doi tătici plimbându-se cu
bebelușii lor, o dată am avut surpriza de a vedea laolaltă patru tătici cu cărucioare
stând de vorbă unii cu alții. Zâmbeam încercând să îmi imaginez ce vorbesc,
dacă fac schimb de experiențe așa cum făceam noi mămicile în parc. Inițial,
mi-am zis că probabil au avut și ei o zi liberă și și-au scos pruncii la
plimbare. Dar nu este deloc așa.
Conform legii, în Suedia, părinții au dreptul la 480 zile de concediu de
îngrijire a copilului, ceea ce înseamnă că fiecare părinte are câte 240 zile.
Și știți ce? Nici unul dintre părinți nu renunță la dreptul pe care îl are prin
lege. Dreptul de a petrece clipe, zile, chiar luni de calitate în compania
copilului lor.
”Tații români nu profită de concediile pentru creșterea copilului, deși
sunt printre cei mai avantajați din UE” posta adevarul.ro în 4 martie 2013. Ce
păcat, aș adăuga eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu