În ultimele luni mi-am petrecut foarte mult timp în fața computerului.
Motivele au fost foarte diferite, de nevoie, de plăcere, de plictiseală.
Motivul cel mai plăcut este momentul în care îmi revăd familia. Zilnic
petrec ore întregi vorbind, povestind, râzând cu cei dragi mie. Am avut zile în
care am stat patru ore online și parcă tot nu îmi era suficient. Poate vă
întrebați ce am putut face timp de patru ore. Ei bine, odată, am fost într-o
vizită ”virtuală” la fratele meu. Întreaga familie s-a adunat acolo iar eu nu
puteam lipsi. Și nici nu doream să lipsesc. Am gătit împreună, am servit
prânzul împreună, am povestit, mi-am privit copiii jucându-se cu baloanele, am
făcut tot ce se face de obicei atunci când mergi în vizită. Un singur lucru
mi-a stat în cale să fiu pe deplin fericită... ei erau acolo, iar eu eram
dincolo de ecranul computerului. Dar chiar și așa, am fost bucuroasă că eram cu
toții împreună.
Uneori mă gândesc cum ar fi fost dacă trăiam în alte vremuri, în care nu
exista computer sau internet, în alte vremuri în care o scrisoare ajungea după
câteva luni la destinație. De câtă răbdare trebuia să dea dovadă acei oameni.
Sunt recunoscătoare că trăiesc în aceste vremuri în care, cu toată depărtarea, pot
fi aproape de cei dragi chiar dacă mă aflu dincolo de fereastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu