Make-up artist în devenire

Între timp mi-a trecut elanul de a revoluţiona arta culinară. Dar asta nu a fost nici o problemă pentru că repede am găsit un înlocuitor. Si anume, visul de a deveni make-up artist (MUA).

Da, nu vă minunaţi, v-am spus deja ca am o fire artistică si că am avut cândva talent la desen. Credeţi că nu este posibil? Ba da, este. Şi asta deoarece cu trei luni înainte de momentul zero am urmat un curs de iniţiere în arta machiajului.

Am început cursul cu mare elan, crezând că la sfârşitul lui voi deveni o mică Kevin Aucoin (cel mai grozav make-up artist din toate timpurile după părerea mea). Nu aveam nimic din cele necesare. Fond de ten nu aveam nici măcar pentru mine, pentru că nu foloseam, pensule nu aveam, ci doar câteva aplicatoare cu vârf din burete pe care MUA profesionişti nu le folosesc, laptele demachiant şi tampoanele demachiante mi se terminaseră, un dezastru…nu aveam nimic, cu excepţia câtorva farduri in nişte culori care în final nici mie nu mi-au mai plăcut. Ce era de făcut? Bani pentru cumparaturi nu prea aveam la dispoziție. Era luna decembrie, și știți și voi ce înseamnă luna asta într-o familie cu doi copii care îl așteaptă pe Mos Crăciun cu sufletul la gură. Eram fericită că găsisem cursul la ofertă pe un site de reduceri.

Dar nimic din toate astea nu contau pentru mine. Eram in culmea fericirii şi încercam să reţin tot la curs iar acasă transcriam informaţia pe un caiet. Am avut cel mai frumos caiet, cu desene colorate, explicaţii detaliate, ce mai, ca o adevărată profesionistă in devenire. Povesteam colegilor și prietenilor tot ce invățam, ajunsesem să le dau sfaturi de frumusețe după doar câteva ore de curs. Și mă bucurau nespus privirile pline de admirație ale celor cărora le împărtașeam extraordinarele mele cunoștințe în materie.

Să nu credeţi însă că nu am învăţat nimic la acest curs. Chiar am învăţat foarte multe şi nu regret ca l-am facut. Am învăţat, de exemplu, tehnica demachierii corecte, e foarte simplă si intr-adevăr dă rezultate, am învăţat cum se aplică fondul de ten, dar nu am învăţam cum să aleg nuanţa corectă, am învaţat cum se face corecţia ochilor, dar doar în teorie, nu am avut timp suficient să aplic și în practică, am învăţat despre roata culorilor şi ce culori trebuiesc folosite pentru a pune în evidenţă culoarea ochilor, însă nu aveam farduri în toate culorile necesare. Ni s-a explicat ce pensule trebuiesc folosite, însă eu aveam nişte pensule ieftine, contrafăcute care nu îşi făceau prea bine treaba. Profesoara de la curs ne spunea în permanenţă: nu aruncaţi cu banii aiurea pe produse scumpe că nu sunt neapărat de cea mai bună calitate. Poate că avea dreptate, însă am ajuns la concluzia că o pensulă care costă douazeci de lei nu poate fi numită nici pe departe pensulă. Cât despre machiaj cu pensula de douazeci de lei nici nu poate fi vorba. Aşa ca am început sa investesc in produse de calitate. Mi-am comandat pensule profesionale din străinatate, mi-am imbogăţit kit-ul cu un fond de ten, un BB cream, pudră, corectoare, creioane pentru ochi si buze, farduri noi. Cea mai mare bucurie mi-au adus cele două pensule profesionale pe care mi le-am cumpărat în urmă cu o lună si pentru care am plătit suma de douăsutecincizeci lei. Destul de mult, nu-i așa? Dar vă asigur că merită toți banii.

Şi cum eu sunt o fire perseverentă şi nu mă dau bătută atât de uşor, nefiindu-mi suficiente informaţiile acumulate la curs, am început să devorez tutorialele de machiaj de pe internet. Şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt, nu sunt deloc puţine. Am petrecut ore bune zilnic în faţa computerului căutând sa înţeleg tehnicile folosite, ce pensule se folosesc mai des, ce producători fac produse de calitate şi nu în ultimul rând, care MUA folosesc tehnici care se apropie cât de cât de tehnica mea.

Cel mai important lucru pe care l-am făcut a fost să exersez. Zilnic încercam un nou machiaj, o nouă tehnică, culori noi, nici o zi nu semăna cu precedenta. Astfel am reuşit să găsesc câteva stiluri care mi se potrivesc foarte bine şi pe care le mai repet din când în când. La un moment dat, fiica mea văzându-mă că mă indrept spre uşa de la baia mică începea automat să plângă pentru că ştia că voi sta închisă acolo pentru cel puţin o oră. Şi cum vorba aceea, arta cere sacrificii, am început să mă trezesc cu o oră înainte să se trezească ea, tocmai pentru a avea timp suficient să îmi urmez visul.

Şi din nou, visul meu s-a încheiat înainte de a începe. Am realizat că nu poți deveni un make-up artist peste noapte. Neavând banii necesari care trebuiesc investiți în produse, neavând clientelă, neavând experienţa necesară pentru o astfel de meserie nu poţi face prea multe în această direcţie, cel puțin nu imediat. Şi din nou partea analitică a creierului meu a pus stăpânire peste cea artistică şi am lăsat deoparte şi acest vis. Cel puțin deocamdată…