În fiecare zi sunt pusă în situația de a lua decizii. Poate fi vorba de
decizii fără prea mare importanță de genul ce să servesc la micul dejun sau cu
ce să mă îmbrac azi. Chiar și aceste decizii mă pun de multe ori în dificultate.
Nu neapărat pentru că nu pot să aleg între cerealele cu iaurt și telemeaua cu
roșii, sau între un tricou roz și unul albastru. La urma urmei, indiferent de
alegerea făcută, rezultatul este același. În primul caz îmi potolesc foamea,
iar în al doilea pot să ies din casă.
Alteori, însă, este vorba de decizii cu adevărat importante, unele chiar vitale,
de care depinde viitorul, viața, fericirea noastră. În aceste situații,
lucrurile se complică. Nu se mai aplică vorba că indiferent de alegere rezultatul
este același. Nu există manual care să-mi explice ce opțiuni am și ce rezultate
voi obține. Pot cere sfatul altei persoane, însă așa cum am mai afirmat
anterior, nici acea persoană nu îmi poate oferi garanții că totul se va
întâmpla așa cum îmi doresc. (vezi articolul Arta de a încuraja).
Și atunci, cum aleg în aceste situații? Să mă ghidez după ce îmi dictează
inima, sau creierul? Dar dacă aleg cu inima îmi spun că nu sunt rațională, iar dacă
aleg cu mintea, îmi spun că sunt prea rațională. Mă aflu la o răscruce și nu știu
încotro să o apuc. Se spune că noaptea este un sfetnic bun. Sper să mă
sfătuiască și pe mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu