Prima dată, am auzit replica ”e
mai bine să faci ce îți place decât să îți placă ceea ce faci” într-un film.
Apoi a circulat o vreme pe un poster pe Facebook. Mai nou, sfaturi despre
carieră, sfaturi privind secretul fericirii încarcă paginile internetului cu
această afirmație. Și mi-am spus, da, într-adevăr norocoase sunt persoanele
care ajung să facă în viață ceea ce le place. Eu fac parte din cealaltă
categorie a celor cărora au fost nevoiți să învețe să le placă ceea ce fac. Și
vă spun din proprie experiență că nu este deloc ușor.
Dar oare e adevărată replica?
Cunosc mai multe persoane care trăiesc făcând exact ceea ce le place. Ce
norocoși sunt acei oameni, îmi spun în permanență. Ce poate fi mai plăcut decât
să faci ceea ce îți place și să fii și plătit pentru asta. Cu tot norocul pe
care eu consider că îl au, aceste persoane tot nemulțumite sunt. Nu din aceleași
motive ca și mine, însă nemulțumirea tot nemulțumire este, indiferent de
motivul din spatele ei.
Stă în firea omului să fie în
permanență nemulțumit de ceea ce are sau de cât are. De ce se întâmplă asta?
Oare această nemulțumire să fie cheia pentru tot ce înseamnă progres și
evoluție? Probabil. Dacă fiecare om în parte ar fi fost pe deplin mulțumit și
stătea cuminte în banca lui, omenirea ar fi arătat diferit azi. Așa că, cel
puțin din acest punct de vedere, nemulțumirea fiecăruia dintre noi este un
lucru constructiv, însă doar privind lucrurile la modul general.
Dar pentru fiecare individ în
parte, unde duce această nemulțumire? Înspre o luptă interioară permanentă cu
noi și noi dorințe care se cer a fi satisfăcute. La final, ajung să cred că
nici nu mai contează atât de mult dacă fac ceea ce îmi place sau îmi place ceea
ce fac. Important este să nu renunț și să țin întotdeauna cont de ceea ce îmi
place, indiferent dacă vine din interior sau prin învățare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu