Uneori mi se întâmplă să nu reușesc să trec peste un moment dificil din
viață sau să nu reușesc să fiu pe deplin împăcată cu o decizie luată. Uneori mă
poticnesc în regrete, alteori în îngrozitoarea întrebare ”cum ar fi fost dacă...?”
În acele clipe, îmi revine în minte trista poveste a domnișoarei Havisham,
unul din personajele romanului lui Charles Dickens, Marile Speranțe. Domnișoara
Havisham este o femeie în vârstă, foarte bogată, care s-a autocondamnat la o
viață retrasă, izolată de oameni și de lumina soarelui. Nu a reușit să treacă
peste decepția suferită în tinerețe și a rămas captivă în trecut fără nici o
șansă să redevină persoana care a fost odată. Nu am înțeles de ce domnișoara
Havisham nu a reușit să treacă peste acel moment de cumpănă din viața ei.
Probabil nu a fost destul de puternică să își accepte destinul și să meargă mai
departe.
Ce e sigur, este că povestea ei mă ajută să pe mine să merg mai departe.
Indiferent de momentele prin care trec, indiferent de deciziile luate trebuie
să merg mai departe. O viață plină de regrete nu este viață. Budha spunea
cândva: ”Nu trăi în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ți toate eforturile
în prezent.” Așa că, cel mai bun sfat al meu pentru mine este să iau fiecare zi
așa cum vine, cu bune și cu rele, să trăiesc în prezent, să privesc spre
viitor, să nu uit niciodată trecutul, însă sub nici o formă să nu trăiesc în
trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu