Arta de a încuraja

Este o vorbă care spune: ”Nu îi reteza aripile, ajută-l să învețe să zboare.” Se aplică în special în cazul copiilor care au în mod constant nevoie de sprijin în tot ceea ce fac, care trebuie să fie ajutați să învețe să meargă, să se joace, să mănânce, să vorbească, apoi să scrie și să citească, să ia decizii corecte, pentru ca în final să învețe sa trăiască pe cont propriu. Cu alte cuvinte, au nevoie să fie încurajați. Fără încurajări, nu vor învăța niciodată să fie îndrăzneți, să aibă propriile opinii, să fie pe deplin stăpâni pe viața lor.

Există însă și oameni mari, adulți așa ca mine sau ca tine, care măcar din când în când, au nevoie de încurajările celor din jur. Și asta nu pentru că nu sunt suficient de maturi sufletește, ci pentru că uneori, le este teamă să nu greșească, le este teamă de eventualitatea unui eșec, sau poate vor doar o confirmare din partea celorlalți că ceea ce fac sau sunt pe cale să facă este bine.

De cealaltă parte, se află persoanele carora li se cere sprijinul. Este greu să încurajezi pe cineva. Nu te poți pune în pielea celuilalt ca să fii sigur că ceea ce vrea să facă este bine. Pur și simplu, nu poți. Cel mult, poți spune dacă tu ai face acel lucru sau nu, nu poți folosi expresia ”dacă aș fi în locul tău...”, pentru că nu ești și nu poți fi vreodată. Și totuși, persoana respectivă are nevoie de încurajarea ta, altfel nu ar fi venit la tine. Ce faci în acest caz? Îi întorci spatele, sau îi retezi răspunsul spunându-i ”treaba ta”?

A încuraja este o artă. Nu una din aceea pe care să o poți admira într-un muzeu sau într-o expoziție. Este o artă pentru că este atât de greu de înfăptuit. Să îmbărbătezi, să dai curaj cuiva nu este la îndemâna oricui. Așa că, data viitoare când cineva iți cere o încurajare, gândește-te bine și nu îi reteza aripile, ajută-l să învețe să zboare, sau măcar încearcă.