Ce înseamnă pentru mine Roxette

Acum am prins la TV un concert al trupei Roxette. Doamne, cât de mult au îmbătrânit soliştii! Dar ce, eu nu? Aveam doisprezece ani când s-au lansat şi treisprezece ani când au scos pe piaţă melodia It Must Have Been Love.

Iar acum, ascultându-i realizez că, adăugând foarte puţin efort, îmi amintesc mare parte din versurile hit-urilor lor. Mare trupă, cântăreţi deosebiţi. Melodiile lor, fie ele ritmate, fie melancolice, mi-au încântat adolescenţa şi tinereţea. Şi din reacţia publicului, văd că nu sunt singura. Îmi aduc cu plăcere aminte că, pe vremea aceea, abia începusem să studiez limba engleză şi era al naibii de greu să înţeleg versurile. Şi îmi mai amintesc că nu aveam computer sau internet să poţi căuta versurile într-o mare bază de date, ci ne străduiam să le ghicim şi apoi ne chinuiam să le reproducem, după talentul fiecăruia într-ale cântatului.

Nu pot să cred! acum cântă She’s Got The Look, ăsta a fost unul dintre cântecele care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap pe strofă. Nu am reuşit niciodată să cânt bucata lui Per.

Şi nu era doar Roxette, erau atâţia alţii pe care acum abia mi-i amintesc, dar care ar merita mai mult din partea mea. George Michael, Modern Talking, Billy Ocean, Robert Palmer, Depeche Mode, Billy Idol şi lista poate continua la nesfărşit. Ce vremuri! Pe vremea aceea nu aveam ipod, sau mp3 player sau mai ştiu eu ce, aveam un amărât de walkman primit cadou de la nişte prieteni din Germania dar pe care îl preţuiam atât de mult. Aveam doar câteva casete audio pe care le derulam cu creionul până la melodia preferată. Abia găseam baterii pentru el şi acelea se terminau după doar șaizeci de minute de redare, adică exact cât rula o casetă.

Dar la momentul respectiv, cred că eram cea mai fericită persoană din lume. Aveam un walkman la care puteam asculta în voie muzica mea preferată.