Stockholm, un oraş fără oameni și
fără stele
Stockholm nu este doar un oraș
sau o regiune. Este o întreagă comunitate. Un amestec neobișnuit de localnici
și emigranți, diverse rase și religii încearcă să își găsească propriul loc în
Stockholm.
Chiar dacă numărul locuitorilor nu este deloc de neglijat, chiar
dacă pentru a închiria un apartament lista de așteptare este inuman de lungă,
iar perioada de așteptare depășește cu ușurință câțiva ani, chiar dacă metroul
urban este extraordinar de aglomerat la orele de vârf ducând și aducând oamenii
de la birourile situate aproape în exclusivitate în centrul orașului, Stockholm
pare un oraș aproape nelocuit.
Exceptând marea aglomerație din zona Gării
Centrale a orașului unde se găsesc și multe centre comerciale, în restul orașului
se poate circula lejer, străzile și aleile din jurul blocurilor sunt aproape
pustii. Ici colo câte un pieton sau un biciclist își intersectează drumul, dar
și asta se întâmplă destul de rar. Poate că impresia este alimentată de
clădirile care rareori depășesc patru etaje, de întinsele spații verzi cu alei
curate care dau orașului impresia că este în permanență aerisit sau de faptul
că fiecare comună are propria administrație locală, propria policlinică,
cinematograf, bibliotecă, propriile magazine adică absolut tot ce este nevoie
pentru viața de zi cu zi.
Oriunde te-ai afla, fie în centrul orașului, fie
într-o suburbie cochetă, cerul poate fi admirat în toată măreția lui, este
magnific și parcă nu are margini. Pentru că am pomenit despre cer,
nu pot să nu pomenesc despre stele. Vara stelele nu răsar și nu pentru că nu ar
vrea ele. Ci pentru că soarele este egoist și pe principiul totul sau nimic,
vara soarele vrea totul, iar cerul și stelele trebuie să se supună.
În ziua cea
mai lungă a anului, la solstițiul de vară, soarele răsare puțin după ora 3 și apune pe la
ora 23 astfel că după aproape douăzeci de ore de soare, cerul nu mai are nici
timp nici putere să se întunece pentru a permite stelelor să își facă
binecunoscutul număr pe întinsa boltă cerească. Iar cerul, indiferent că este
zi sau noapte este incredibil de frumos în timpul verii. Deși am crescut printre pensulele și vopselele
mamei, în viața mea nu am văzut atâtea nuanțe de albastru pe o singură pânză:
albastru celest, albastru marin, albastru regal, albastru petrol, cobalt,
turcoaz, safir, cu nuanțe de galben, de roșu, orange, violet sau indigo. O
imagine extraordinară, o priveliște de neuitat, un cer fără stele în culori
magnifice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu