Sunt câteva lucruri pe care
părinții noștri le făceau regulat iar eu am jurat că nu le voi face niciodată.
În top trei se află: să nu alerg după mijloacele de transport în comun, să nu
car plasele de cumpărături în mâini la plecarea de la servici și să nu mut
mobila în casă atunci când simt nevoia de o schimbare.
Și cum vorba spune ”niciodată să
nu spui niciodată”, uite că am reușit să le fac pe toate trei. Dacă cu primele
două din listă m-am obișnuit deja de câțiva ani, ba chiar am devenit expertă în
a le face pe amândouă în același timp, adică să alerg ca o disperată după
troleibuz cu plasele de cumpărături în mâini, cu mutatul mobilei am crezut că
am scăpat. Până ieri, când am descoperit că nu mai vedem scrisul la televizorul
din dormitor nici eu și nici soțul meu. El a propus varianta cea mai simplă
pentru rezolvarea problemei, să cumpărăm un televizor mai mare, însă eu, mai
”econoamă” (pentru prima dată în viața mea) ce am zis... cum să cumpărăm un
televizor nou când cel vechi funcționează. Hai să aducem televizorul mai
aproape de noi. Dar, vă dați seama, că nu m-am mulțumit doar mutarea televizorului
pentru că stricam ”feng shui-ul” dormitorului. Așa că ieri am hotărât să mutăm
și dulapul din dormitor. Doar cu jumătate de metru mai încolo. Dar ce
efort...abia ce terminasem de aranjat lucrurile frumos în dulap după revenirea
mea acasă, că a trebuit să scot tot afară, să mutăm dulapurile și apoi să repun
totul la loc. Culmea e că eram pe punctul de a fi nevoiți să cumpărăm alte
dulapuri, că celor vechi nu le-a prea plăcut tratamentul la care au fost
supuse.
Acum am terminat și treaba asta
și abia aștept să văd cum mă simt în ”noul” dormitor. Asta este, omul când nu
are de lucru, își face. Să mă uit cu atenție prin casă, oare ce mai găsesc de
schimbat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu