Sunt expertă în planificare.
Planific fiecare pas, fiecare etapă, fiecare clipă, întocmesc liste detaliate
”de făcut”, analizez totul până în cel mai mic amănunt. În viața profesională
am specializare de project manager și în plus posed o gândire analitică așa că
nu ar trebui să fie o surpriză faptul că mă pricep să fac planuri.
Când vine vorba despre executarea
planului parcă mă blochez. De fiecare dată, ceva ”musai” nu iese bine. Nu pot
să îmi explic unde greșesc. Planul sigur e bun, doar sunt expertă. Reiau
fiecare pas al planului și acesta este corect întocmit. Ce se întâmplă? Doar
este planul meu. Mie ar trebui să îmi fie cel mai simplu să îl duc la
îndeplinire. Și totuși nu este așa.
Poate planul e prea detaliat? Nu
pot recunoaște asta ... e ca și cum mi-aș spune singură că nu sunt chiar
expertă în planificare. Nu, sigur nu asta este problema. Poate am obosit în
urma procesului de planificare și nu mai am energie pentru execuție? Ar fi o
explicație posibilă. Poate îmi pierd motivația pe parcurs? Și asta este
posibil. Și atunci ce să fac pentru a duce planul la îndeplinire?
Știu. Delegare. Să pun pe
altcineva să o facă în locul meu sau măcar să îi las să mă ajute. Aici trebuie
să mai învăț meserie. La delegare nu mă pricep prea bine. Cu pretențiile mele
de perfecționistă, am impresia că doar eu pot să fac totul perfect. Adevărul
este că nu le pot face singură pe toate. Ar trebui să îi angajez și pe cei din
jurul meu. Unii poate abia așteaptă să le acord puțină încredere, alții poate
vor să învețe să facă lucruri noi.
Trebuie să deschid mai bine ochii
și să privesc în jurul meu. Sunt atâtea persoane care vor
sincer să mă ajute. De ce să nu le dau ocazia de a o face? Și așa, mai învăț și
eu ceva, să am încredere în oameni, să învăț de la ei bucuria de a învăța ceva
nou, să mă perfecționez și în relațiile interumane. La asta nu prea excelez,
încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu