Mi-aș dori un peștișor auriu, nu
unul din acela obișnuit, ci un peștișor cum numai în basme întâlnim, unul
fermecat care împlinește dorințe. L-aș hrăni, l-aș îngriji și l-aș ruga să îmi
împlinească o dorință. Nu îmi doresc mult, ci doar câte puțin... din fiecare.
Mi-aș dori puțin din inocența
copilului de doi ani, mi-aș dori puțin din energia copilului de cinci ani,
mi-aș dori puțin din perspicacitatea copilului de paisprezece ani, mi-aș dori
puțin din naivitatea adolescentului de optsprezece ani, mi-aș dori puțin din
frumusețea tânărului de douăzeci de ani, mi-aș dori puțin din încrederea
tânărului de treizeci de ani, mi-aș dori puțin din hotărârea adultului de
patruzeci de ani, mi-aș dori puțin din răbdarea persoanei de șaizeci de ani, mi-aș
dori puțin din înțelepciunea bătrânului de șaptezeci de ani, mi-aș dori puțin
din distincția unui rege, mi-aș dori puțin din diplomația unui politician,
mi-aș dori puțin din umorul unui comediant, mi-aș dori puțin din talentul unui
balerin, mi-aș dori...
Oare
îmi doresc prea multe ... sau prea puține? Oare există astfel de persoane? Și
dacă aș avea tot ce mi-aș dori aș fi oare mulțumită sau fericită? Cred că ăsta
este secretul. Mi-aș dori să fiu fericită. Nimic mai mult. Voi ce vă doriți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu