luni, 22 iulie 2013

Ceșcuța mea cea galbenă

Sunt o pasionată băutoare de cafea. Îmi place oricum, la ibric, la filtru, la aparatele moderne, espresso, cappuccino, moccacino, latte macchiato, nu contează cum, numai cafea să fie. Beau cafea dimineața, beau la prânz, beau și seara. Nu mă satur de cafea niciodată, aș sorbi în permanență din acel lichid aromat înspre care mă îndrept involuntar în fiecare dimineață înainte de a face orice altceva. Dacă aș putea, aș întinde cafea pe pâine, aș face supă din cafea, numai să o am la dispoziție tot timpul. Atât de mult îmi place cafeaua.

Și de parcă nu era suficient că iubesc enorm de mult cafeaua, am făcut o pasiune pentru cana mea de cafea. Fără ea, cafeaua nu mai are același gust, nu mai are aceeași aromă. Îmi amintesc cu drag de prima mea ceșcuță de cafea. Era galbenă cu o toartă rotunjită. Din ea am băut cafeaua atunci când am făcut prima dată cunoștință cu noul gust. Îmi amintesc cum sorbeam cu nesaț din acel lichid negru aromat, ușor amărui, ușor dulceag. Încercam să îl imit pe tatăl meu în gesturi de fiecare dată când savuram împreună o cană de cafea dimineața, imediat după micul dejun. La momentul respectiv, nici măcar nu știam dacă îmi place sau nu. Se pare că timpul și-a spus cuvântul, iar acum pot declara nu numai că îmi place ci chiar că iubesc cafeaua.

Și mai sunt și alte căni de cafea care merită un loc de onoare în muzeul cănilor de cafea preferate. Cana roșie din care beau cafeaua zilnic acasă de vreo 12 ani încoace, și cana albastră cu margaretă pe care o aveam pe birou la servici și care mi-a fost alături în ultimii 10 ani. Iar în ultima lună m-am atașat de o cană albă cu niște inscripții chinezești.

Ce să mai spun? Sunt dependentă de cafea și de cana mea de cafea și îmi place asta la nebunie. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu