duminică, 3 noiembrie 2013

Lebăda Neagră – Impactul foarte puțin probabilului

Am primit cadou această carte de la o prietenă dragă cu mai bine de un an în urmă. Evenimentele au făcut să nu deschid cartea, ci să o mut dintr-un loc într-altul. De câte ori puneam mâna pe ea, priveam coperta și îmi spuneam: „vreau să o citesc, trebuie să găsesc timp și pentru ea”. Acum câteva nopți, am deschis cartea. Știam că eram prea obosită pentru o carte despre impactul foarte puțin probabilului, însă am simțit că a venit și timpul ei.

Trebuie să recunosc că nu este o carte ușor de citit. Nu am terminat-o și bănuiesc că va dura ceva timp până voi reuși să o fac, dar sunt câteva pasaje care mi-au atras atenția încă din prolog. Iată unul dintre exemple.





Viața este foarte neobișnuită













Aceasta este o carte despre incertitudine. Există două căi de abordare a acestor fenomene. Prima este cea de a da deoparte extraordinarul și a ne concentra asupra „normalului”. Examinatorul lasă deoparte „cazurile izolate” și le studiază pe cele obișnuite. A doua abordare presupune dispoziția de a lua în considerare cele mai neobișnuite forme ale unui fenomen pentru a-l înțelege, mai ales dacă acesta are un efect cumulativ extraordinar. 

Nu îmi pasă în mod deosebit de ceea ce este obișnuit. Dacă vreți să vă faceți o idee despre temperamentul, etica sau eleganța personală a unui prieten, trebuie să-l studiați atunci când se află în împrejurări neobișnuite, nu în lumina trandafirie obișnuită vieții de zi cu zi...

Acesta este unul din paragrafele care m-au intrigat și mi-au atras atenția. Este corectă afirmația autorului? Este oare corect să apreciem pe cineva după comportamentul lui în situații neobișnuite? Adică toate eforturile sale de zi cu zi pentru a fi un om cumsecade, un părinte înțelegător, un bun prieten sau un angajat model sunt șterse cu buretele și nu mai contează altceva decât reacția lui în momente de stres extrem, de situații imprevizibile? Nu zic să nu ținem cont de situațiile unice, extreme, ieșite din sfera normalului, dar oare aceste reacții să fie hotărâtoare? Unii oameni fac foarte bine față situațiilor critice, sunt oameni care nu își pierd calmul și știu să gestioneze cu tact astfel de situații. Sunt și oameni care își pierd logica, devin iraționali, se simt pur și simplu pierduți, sunt lipsiți de reacție.

În opinia mea, adevărul este undeva la mijloc. Nu putem exclude nici una dintre cele două situații dacă dorim să obținem o părere pertinentă, cât mai apropiată de realitate. Dar chiar și așa, nu putem avea pretenția că vom înțelege exact care este temperamentul, etica sau eleganța personală a unei persoane întrucât noi înșine suntem extrem de subiectivi.

Revenind la cartea pe care am început să o citesc, pot spune că sunt mai mult decât curioasă să aflu ce mai ascunde în paginile sale. Sunt curioasă să văd cât de mult voi fi de acord sau nu cu opiniile autorului. Chiar dacă nu voi fi de acord cu toate afirmațiile sale, sunt sigură lectura nu va fi timp pierdut. Putem învăța mai multe atunci când există divergențe de opinie, învățăm să ne susținem propriile păreri, ne lărgim orizontul cunoașterii cu noi puncte de vedere, învățăm să trasăm granițe între noi și ceilalți, devenim mai încrezători în noi și în cunoștințele noastre.

Cam atât pentru azi. Este deja ora 21.00 și mai am încă multe de făcut. Noapte bună tuturor. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu