Pentru că ieri am scris despre
cărți, azi aș vrea să scriu despre filme. Și nu despre orice filme, ci despre
ultimele două filme pe care am avut răgazul de a le urmări consecutiv duminică
dimineață. Vorbesc despre filmele Mud și Trance.
Dacă Mud a fost o premieră pentru
mine, Trance a fost la a doua vizionare, dar unele filme trebuie văzute de mai
multe ori pentru a înțelege exact cursul acțiunii. Și pentru că am pomenit de
acțiune, aș spune că cele două filme sunt foarte diferite, Mud pare chiar un
film lipsit de acțiune, un film în care totul este static și pare să nu se
întâmple nimic, nu se schimbă nimic, pe când Trance este plin de mișcare, plin
de evenimente, un film a cărui acțiune cu greu poate fi urmărită și înțeleasă
în întregime de la prima vizionare. Chiar și așa, cele două filme au un lucru
în comun. Ambele filme au câte o poveste impresionantă despre relația dintre
oameni, relații care marchează destine, relații care formează caractere,
relații care distrug vieți.
Mud este o dramă care îl aduce în
prim plan pe unul dintre actorii mei preferați, Matthew McConaughey. Rolul său
de fugar, căutat de poliție și de vânătorii de recompense pentru o crimă, este
atât de diferit de imaginea de băiat drăguț, îngrijit și pedant care nu vrea să
se maturizeze pe care și-o crease în comediile romantice care i-au marcat
cariera, încât pentru mine a fost aproape un șoc să văd un Matthew McConaughey nebărbierit, nearanjat, care întreg filmul
poartă aceeași cămașă norocoasă de culoare bej, mănâncă direct din conserve
fără a folosi tacâmuri, și doarme într-o barcă părăsită așezată, nu știu cum în
vârful unui copac. Și chiar dacă filmul pare foarte static, jocul actoricesc al
lui Matthew și al celor doi puști de 14 ani care îl întâlnesc întâmplător prin
pădurea unde fugarul își găsise adăpost temporar, reușește să ne transmită
totuși foarte multe și să ne inducă diferite stări. Mișcarea fizică este înlocuită
de sentimente, de trăiri, de emoții uneori contradictorii izvorâte din modul în
care cei doi adolescenți, abia ieșiți din rândul copiilor, înțeleg ceea ce se
întâmplă în jurul lor. Chiar dacă Matthew (Mud) este eroul principal, toate se
întâmplă în jurul celor doi puști în universul lor neînțeles încă de adulți.
Este un film despre relații, în care
sunt atinse subiecte precum primii fiori de dragoste, relația dintre adolescent
și mama care își dorește mai mult de la viață, relația dintre adolescent și
tatăl adoptiv care își iubește nespus fiul, relația dintre un bărbat și o
femeie, toate privite din perspectiva adolescenților de 14 ani. În ochii lor, atunci când există dragoste
totul este permis, inclusiv crima, motiv pentru care cei doi acceptă fără
ezitare să îl ajute pe fugarul pe care îl privesc cu deosebită admirație, chiar
dacă acest ajutor ajunge să îi transforme pe micii actori în hoți.
Despre Trance, pot spune că datorită acestui film, doi actori pe care îi apreciam dinainte au urcat brusc pe primele două locuri în preferințele mele. Vorbesc despre James McAvoy și Vincent Cassel. Este un film exploziv, plin de acțiune, derutant pe alocuri datorită
unor crime de care nu mai suntem siguri dacă sau de cine au fost comise, un
film în care un hipnoterapeut se joacă cu mintea tuturor, inclusiv a
spectatorilor, un film în care ajungi să nu mai știi exact ce este vis și ce
este realitate.
Este un film despre relații, de fapt un film despre o relație
dintre un bărbat violent și o femeie care nu vede altă scăpare decât să facă
ceea ce știe ea mai bine: hipnoterapia. Și cum în filme, uneori lucrurile nu se
întâmplă așa cum sunt plănuite, evenimentele iau o turnură spectaculoasă,
acțiunea se schimbă permanent, iar finalul este neașteptat chiar și pentru
protagoniști.
Per total, chiar dacă cele două
filme nu au ratinguri foarte mari pe IMDb (Mud – 7.5, iar Trance – 6.9) în
opinia mea cele două filme merită văzute. O singură mențiune am de făcut. Dacă
doriți să vizionați un film liniștit, relaxant, de duminică după-amiază, în
care să nu vă obosiți prea mult nu v-aș
recomanda nici unul dintre cele două filme. În rest, numai de bine. Două filme
bune, cu trăiri intense, două filme care m-au marcat și m-au emoționat
deopotrivă.
Voi ați urmărit vreunul dintre
aceste filme? Și dacă da, ce părere aveți despre ele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu