Așa nu se mai poate!

Azi mi-am spus că așa nu se mai poate. Și apoi i-am transmis și soțului că așa nu se mai poate. În final, l-am anunțat și pe fiul meu că așa nu se mai poate. Gata, azi m-am hotărât să concep un plan pe termen lung de responsabilizare a progeniturii de sex masculin care în curând va împlini vârsta de 11 ani. Să vă explic ce m-a apucat, așa, dintr-o dată.

Știam de la prima ședință cu părinții că fiecare elev va avea bucuria de a îndeplini funcția de elev de servici în clasă, cu rândul, timp de o săptămână pentru fiecare. Nu pot spune că am sărit în sus de bucurie când am auzit că pe lângă atribuțiile de șters tabla și golit coșul de gunoi, copiii vor trebui să măture sala de clasă zilnic la sfârșitul orelor. Dar mi-am zis că asta e, dacă femeia de servici din școală este ocupată cu ordinea în curtea școlii, și când spun ordine nu mă refer la acțiunea de măturare a asfaltului ci la acțiunea de măturare a elevilor de pe terenul de fotbal, cu alte cuvinte una-două doamna de servici se transformă într-un temut bodyguard al spațiului public, cineva trebuia să preia job-ul din interior rămas astfel vacant. Buun. Fiul meu era programat la măturat clasa abia săptămâna viitoare, însă pentru că o colegă a lipsit mai multe zile, s-a decalat și ordinea elevilor de servici. Astfel că eu, mama, am aflat abia joi că fiul meu trebuia să presteze curățenia în clasă. Dar ce credeți că a făcut drăguțul de el? Și-a pus frumos traista-n spinare, adică ghiozdanul, și a plecat zilnic acasă fără a face absolut nimic. Vă dați seama că azi, joi, fiul meu nu a fost iertat pentru abatere și a rămas la curățenie și azi, și mâine, și toată săptămâna viitoare. Păi, da, drept pedeapsă a fost fain-frumos pus să presteze mai mult decât restul colegilor.

Și atunci, ce m-am gândit eu? De ce să nu profit și eu de experiența trăită de prăpădit? Dacă poate presta „muncă în folosul comunității” cum sunt tentată să îi spun activității prestate la școală, de ce nu ar putea face asta și acasă, în camera lui? Și asta bineînțeles contra cost. Doresc să îl învăț ce înseamnă o balanță de încasări și plăți, cum se calculează profitul sau pierderea, după caz, cum își poate previziona veniturile și cheltuielile viitoare, ce mai, doresc să îi expun noțiuni de bază din finanțe, contabilitate, previziuni, economie. Intenționez să pun la punct un plan elaborat de activități pe care dacă le execută corect și la timp va obține încasări, precum și o listă de activități pentru care va avea de făcut plăți. De exemplu din categoria încasări vor face parte activități de genul: pune farfuria goală în chiuvetă, aranjează patul, pune cărțile și caietele în ordine. Din categoria plăți vor face parte acțiuni de genul: lasă jucăriile împrăștiate, lasă caietele în dezordine pe birou, lasă hainele purtate lângă pat, etc. Mă rog, înțelegeți voi cam ce vreau să spun.

Ce urmăresc prin această acțiune elaborată consumatoare de timp și de neuroni și în viitor și de bani din partea mea? Ei bine, sper ca astfel să îl fac pe domnișorul să înțeleagă că banul nu este un bun care i se cuvine ca drept din naștere. Sper să înțeleagă că banul nu pică din cer. Sper să înțeleagă cât de important este comportamentul fiecăruia și că orice acțiune întreprinsă are urmări, unele plăcute, altele mai puțin. Știu că îi place banul și prin acest exercițiu sper să ajungă să îl și aprecieze. I-am adus chiar la cunoștință intenția mea și am fost surprinsă să descopăr că el, domnișorul, este mai mult decât încântat de propunere, ba chiar abia așteaptă să pregătesc „contractul” pe care să îl citim cu atenție împreună și să îl semnăm. Sper că vă dați seama că în momentul în care i-am spus că va trebui să semneze că a înțeles ce are de făcut, euforia a atins cote maxime. Dacă aș fi putut produce curent electric din energia momentului, sigur aș fi aprins vreo 2-3 becuri pentru cel puțin jumătate de oră.

Cam atât pentru azi. Vă țin la curent cu detalii despre planul măreț după ce îl așez pe hârtie. Acum, nu îmi mai rămâne decât să vă spun noapte bună tuturor.