Amestecate

Încerc să scriu privind cu coada ochiului la o emisiune culinară. Am servit deja cina și ar trebui să nu îmi mai fie foame. Dar farfuriile alea, culorile, ingredientele, gesturile bucătarilor când încearcă preparatele sunt atât de expresive încât din piatră să fii și nu te poți abține să nu salivezi.

Dar lăsând poftele deoparte, azi a fost o nouă zi în care mi-am făcut cruce, deși nu practic gestul nici măcar în biserică. În paranteză fie spus, am avut o scăpare de acest gen când am fost nașă de cununie și nu m-am putut ascunde de privirea insistentă a preotului care nu înțelegea de ce nu își face nașa cruce așa că, am vrut, nu am vrut, a trebuit să mă supun fără să comentez. În fine, cum spuneam, azi am ajuns din nou să îmi fac cruce. Și asta pentru că am văzut noile griji care îi frământă pe aleșii noștri. Marea problemă națională de importanță mai mult decât vitală pentru întreaga națiune este lungimea fustelor doamnelor din Parlament. Da, ce sa zic, altă grijă nu aveau dragii de ei decât să supună la vot lungimea fustelor. Probabil că din cauza lungimii fustelor doamnelor, parlamentarii nu reușesc să se concentreze asupra problemelor noastre, probabil că lungimea fustelor îi încurcă la luarea deciziilor, probabil lungimea fustelor îi face să lipsească de la ședințe mai ceva decât cel mai chiulangiu dintre elevi. Da, încă o dovadă că țara arde și baba se piaptănă. Dar oricum, bine că s-a luat și această decizie, doamnele vor trebui să poarte fuste până la genunchi, iar eu sunt curioasă să văd ce scuze mai găsesc domnii să nu își facă datoria. Sigur vor găsi ceva.

Altă mare problemă care mă afectează este aceea că se apropie Haloween. Nu vreau să aud de sărbătoarea asta, nu vreau să fac nici un efort în acest scop. Dar credeți ca pot? Credeți că am vreo scăpare? Nu, bineînțeles că nu. Pentru vineri, doamna dirigintă, dădătoarea de compuneri ca temă de casă atât la istorie (materia dumneaei) cât și la dirigenție, are o nouă inițiativă. Haloween Party în ora de dirigenție. Voiam să îi spun fiului meu că nu îi pregătesc nimic, că mai bine îl învoiesc de la oră. Dar nici nu am început bine să îmi pun planul în aplicare că am și văzut lacrimi de dezamăgire în ochii lui și am fost nevoită să schimb macazul, și asta doar de dragul lui. Nu îi pot face așa ceva. Nu pot să îl lipsesc de bucuria de a se costuma la o petrecere fie ea și de Haloween. Iar acum, avem nevoie de costum, dovleac sculptat și bani pentru comanda la pizza. Că nu este petrecere dacă nu se comandă și pizza. Problema dovleacului este aproape rezolvată pentru că azi am primit un dovleac super de la Ale și Ucu (mătușa și unchiul care își cam răsfață nepoții). Rămâne însă problema costumului. Va trebui să îmi pun imaginația la contribuție și să creez un costum de Haloween pentru fiul meu. Superman este dorința lui. Și eu sunt curioasă să văd ce o să iasă.

Atât pentru azi. Mă minunez văzând la TV doi chef-i pierduți în spațiu pentru că trebuie să pregătească două clătite, una dulce, una sărată. Dezastru. În viața mea nu am văzut atâtea farfurii ratate cu niște amărâte de clătite. Mai bine mă pregătesc de culcare. Noapte bună tuturor.